Incubația și ecloziunea - Factorii de mediu
| Index articol |
|---|
| Incubația și ecloziunea |
| Organizarea incubației |
| Organizarea camerei incubației |
| Tehnica incubației |
| Factorii de mediu |
| Metode de incubație |
| Recoltarea larvelor |
Perioada de incubaţie se caracterizează prin procese fiziologice importante, legate de evoluţia embrionară şi care constau în: formarea foiţelor embrionare, apariţia organelor şi transformarea embrionului în larvă.
Temperatura este factorul de mediu determinant în procesul de incubaţie, existând o strânsă corelaţie între mersul acesteia şi evoluţia embrionară.
Camera de incubaţie trebuie să dispună de un sistem de încălzire care menţine o temperatură constantă, cu variaţii foarte mici, de maximum 0,5°C şi o răspândire uniformă în toată încăperea.
Oscilaţiile bruşte de temperatură au repercusiuni negative asupra procesului de ecloziune. Dacă, din anumite motive, temperatura în încăperile de incubaţie a scăzut sau a crescut faţă de optimul zilei respective, reducerea la normal se face treptat, în cazul temperaturilor scăzute, menţinându-se nemodificată în cazul temperaturilor ridicate, până în ziua în care graficul de desfăşurare a incubaţiei corespunde temperaturilor respective. Umiditatea, factor strâns legat de temperatură, activează asupra proceselor de evaporare, reglare termică, metabolism. Având un rol important în obţinerea unei bune ecloziuni, este necesar ca în incubator să existe mijloace pentru realizarea ei. |
Umiditatea scăzută, sub 50%, favorizează o evaporare intensă a apei din conţinutul ouălor, ritmul dezvoltării embrionare scade, ducând la moartea multor embrioni şi deci, în final, la un procent de ecloziune mic.
Umiditatea excesivă a aerului are de asemenea repercursiuni negative asupra rezultatelor incubaţiei, dar influenţează într-un grad mai mic comparativ cu umiditatea scăzută.
În perioada de incubaţie, ouăle viermelui de mătase au o rezistenţă destul de mare faţă de bioxidul de carbon emanat, precum şi faţă de lipsă de oxigen. Totuşi, spre sfârşitul evoluţiei embrionare, această rezistenţă scade foarte mult. Condiţiile normale de incubaţie reclamă o aerisire sistematică a încăpem; aerisire ce se poate realiza în bune condiţiuni prin guri de ventilaţie, instalate câte două spre nord şi sud, avan dimensiunile 30x20 cm, sau prin deschiderea ferestrelor I intervale de 3-4 ore.
Lumina are influenţă asupra ecloziunii simultane larvelor, ea găsindu-se în acelaşi timp în strânsă corelaţie cu modificările de voltinism.
Viermele de mătase face parte din grupa insectelor de zi scurtă. Dezvoltarea fără diapauză se obţine în condiţii de zi scurtă, respectiv în condiţiile unei durate a iluminării de 12 ore. Lungimea critică a zilei necesare pentru obţinerea ouălor cu diapauză este cuprinsă între 14-16 ore. Acest fenomen este legat de o serie de mecanisme fiziologice şi biochimice stimulate, în cazul viermelui de mătase, de condiţiile de temperatură ridicată şi fotoperioadă lungă.