Caracteristicile gogoşilor de mătase şi ale fibrei

Urzirea gogoşii

Larva ajunsă la maturitate urzeşte gogoaşa în patru etape, ceea ce determină formarea a patru straturi distincte de mătase:

a)   spelae sau scama - o reţea de fibre neregulate, cu ajutorul căreia larva se fixează pe materialele de îngogoşare;

b)   struja - primul strat de mătase, format dintr-o ţesătură slabă şi neregulată, care se elimină la filare;

c)   fibra filabilă a gogoşii, dispusă în pachete de împletituri mărunte ale căror sinuozităţi au forma cifrei 8;

d)   cămaşa - un strat de mătase foarte subţire şi neuniformă, care se elimină la filare, ca deşeu.

Structura peretelui gogoşii

Structura peretelui gogoşii - la exterior nu este neted şi suprafaţa sa prezintă neregularităţi, care sunt cunoscute sub denumirea de grană.

Forma gogoşii

Forma gogoşii variază după rasă:

-  elipsoidală, cu vârfurile mai mult sau mai puţin ascuţite (rasele asiatice);

-   ovală (rasele de origine chineză);

-   oval-centurată (rasele de origine japoneză).

Greutatea gogoşii

Greutatea gogoşii variază în funcţie de rasă sau hibrid, iar la aceeaşi rasă, după sexul crisalidei.

Cele trei componente care intră în alcătuirea gogoşii participă în proporţie diferită la realizarea greutăţii totale a gogoşii.

În literatura de specialitate, datele privind variabilitatea greutăţii gogoşii crude variază între limite foarte largi. Scăderea zilnică în greutate în cele două serii de creştere pe an este cuprinsă între 0,5-2,1% şi 1,0-1,7%. Umiditatea gogoşilor de mătase crude în ziua a 7-a de la urzire este de 61,9% în creşterile de primăvară, 62,8% în cea de vară şi 62,5% în creşterea de vară-toamnă.

Cantitatea de gogoşi necesară pentru obţinerea unui kilogram de mătase industrială depinde de rasă şi de modul de îngrijire a viermilor, variind între 2,9 şi 3,3 kg gogoşi uscate.