Noţiuni sumare de sericicultură

Sericicultura este o ramură ştiinţifică a zootehniei care se ocupă cu creşterea, înmulţirea şi ameliorarea speciilor de viermi de mătase în vederea obţinerii gogoşilor ce se vor supune prelucrării, având scop final obţinerea mătăsii naturale.

Termenul de „sericicultură" este provenit din < fr. sériciculture, cf. lat. sericum – mătase, cultura – creştere].

Sericicultura este o preocupare foarte veche a omului şi aşa cum s-a arătat în paginile anterioare, ea s-a născut în China. în era noastră s-a extins în foarte multe state şi continuă să se extindă şi în prezent, fiind reclamată de consumul, mereu în creştere, de mătase naturală.

Sericicultura cuprinde câteva etape principale, cum sunt: incubarea ouălor, hrănirea larvelor în vederea creşterii lor, măsuri pentru desfăşurarea îngogoşării şi asigurarea condiţiilor necesare procesului de reproducţie în scopul obţinerii sămânţei de viermi de mătase.

Creşterea viermilor de mătase presupune existenţa în apropiere a plantaţiilor de dud, deoarece frunzele de dud constituie hrana preferată a omizii în creştere.

Dudul este un arbore ce face parte din familia Moraceae, care are coroana bogată, cu frunzele suculente, bogate în substanţe nutritive. Frunzele de dud constituie, până în prezent, singura hrană pentru viermii de mătase din specia Bombyx mori.

Viermele de mătase domesticit nu se găseşte liber pe duzi, ci trăieşte numai alături de om, fiind îngrijit de către acesta.

Dudul este originar din Asia, de unde a fost adus în Europa, concomitent cu ouăle de viermi de mătase. Cultura şi extinderea plantaţiilor de dud, determină dezvoltarea sericiculturii şi producţia de mătase naturală.

Deoarece frunza de dud este proaspătă numai primăvara şi vara, ea poate constitui hrana viermelui de mătase doar pentru aceste două anotimpuri şi deci producerea gogoşilor este limitată la acest interval de timp.

Pentru creşterea producţiei de mătase naturală se cere existenţa unei baze furajere, care să poată fi folosită de viermi pe întreg anul. Până în prezent. Nu s-a găsit o soluţie favorabilă, care să satisfacă această necesitate, deşi s-au făcut multe cercetări în acest scop şi se fac şi în prezent. Este sugerată hrănirea viermilor de mătase cu hrană artificială, alcătuită conform unei diete propice creşterii normale a omizii, dar în acelaşi timp se impune şi selecţionarea unor rase de viermi, adaptate la o astfel de hrană. In această direcţie de cercetare Japonia deţine un loc fruntaş.

În ultimele două decenii, în România, sericicultura s-a dezvoltat în mai multe regiuni ale ţării, unde condiţiile pedoclimatice sunt mai favorabile. Activitatea ce se desfăşoară în scopul dezvoltării şi răspândirii sericiculturii este coordonată de Staţiunea Centrală pentru Cercetare şi Producţie Sericicolă, numită acum Societatea Comercială de Sericicultură „Sericarom S.A." Bucureşti (Băneasa). Această staţiune pregăteşte materialul de reproducţie, urmăreşte ameliorarea soiurilor de viermi de mătase în vederea creşterii productivităţii, urmăreşte combaterea bolilor cât şi prevenirea lor, se preocupă de extinderea plantaţiilor de dud şi de îmbunătăţirea bazei furajere, necesară unei producţii superioare de gogoşi, ţinându-se seama de faptul că pentru creşterea şi dezvoltarea în bune condiţii a larvelor rezultate din 1 g sămânţă este necesară o cantitate de aproximativ 30 kg frunză de dud.