Alegerea materialului săditor pentru plantare
| Starea viitoarei plantații depinde în mare măsură de calitatea materialului săditor. De aceea, trebuie plantat numai material autentic, sănătos, liber de atacul unor boli şi dăunători, precum şi de viroze. De regulă, materialul săditor trebuie să fie procurat numai din pepinierele specializate, situate în aceeași regiune, adică, să fie un material biologic adaptat la condițiile de mediu în care se va dezvolta în viitor. Puieții de dud trebuie să aibă cel puțin două-trei rădăcini laterale, cu coaja nedeshidratată, neatacate de mucegaiuri; suprafața secționată (tăiată) a rădăcinilor sănătoase are culoarea albicioasă şi aspect de frăgezime, în timp ce cele bolnave sau ofilite sunt de culoare maroniu-închis. Un material săditor, oricât ar fi de bun la ridicarea din pepinieră, se poate deteriora în timpul transportului şi până în momentul plantării, dacă nu se iau măsuri de protejare, în primul rând, a rădăcinilor. Ele sunt primele organe care pierd apa, se ofilesc şi se zbârcesc când timpul este călduros sau pot degera pe timp rece, când temperatura scade sub 0°C. Ca atare, rădăcinile nu vor fi ținute în contact cu aerul decât timpul strict necesar pentru manipulare şi pentru transporturi scurte, de câteva ore. Când transporturile sunt lungi, rădăcinile se protejează cu paie umezite pe timp cald, cu paie uscate pe timp rece, cu material plastic, cu prelate sau cu saci de hârtie când puieții sunt mai puțini. Până în ziua plantării, duzii se păstrează stratificați în şanțuri, operație care se execută în momentul sosirii acestora de la pepinieră. Înainte de plantare, duzii scoşi de la stratificare se supun unui nou control, urmărindu-se eliminarea celor bolnavi sau cu rădăcinile zdrobite, rupte sau despicate. |
Concomitent, se efectuează o uşoară fasonare a rădăcinilor, care constă în tăierea porțiunilor de rădăcini vătămate, zdrelite, ofilite; rădăcinile mai lungi de 30-40 cm sunt scurtate la vârf, iar cele subțiri sunt scurtate la 10-15 cm. Tăierea rădăcinilor se orientează după poziția lor: cele verticale se taie drept, iar cele laterale – oblic, pentru ca la plantare să fie aşezate pe pământ. Este bine ca, după fasonare, duzii să se țină cu rădăcinile într-un vas sau să se acopere cu pământ. Apoi, puieții de dud se mocirlesc într-un amestec format din 1/3 balegă de vită, 2/3 pământ (lut sau argilă) şi apă cât este necesar ca amestecul să capete consistența smântânii. În acest amestec se introduc rădăcinile şi 1/3 din lungimea puietului. Rostul mocirlei este acela de a asigura aderența pământului cu rădăcinile, păstrarea umidității în jurul acestora, vindecarea rapidă a rădăcinilor şi favorizarea apariției unor noi rădăcini.
Uneori, se întâmplă, mai ales în cazul duzilor aduşi de la distanțe mari, ca aceştia să prezinte semne de deshidratare (zbârcirea scoarței din cauza pierderii apei). În acest caz, astfel de duzi trebuie pregătiți înainte de plantare pentru a-şi recăpăta turgescența (umiditatea). Se procedează astfel: se introduc duzii în apă, astfel încât să rămână afară numai vârful ramurilor. Se țin astfel 24-25 ore, după care se scot din apă şi se așează într-un şanț, unde se acoperă cu pământ pe toată lungimea tulpinii. Aici vor fi ținuți două-trei zile, apoi se pot planta.