Construcții și utilaje

Incubația și ecloziunea - Organizarea camerei incubației

Index articol
Incubația și ecloziunea
Organizarea incubației
Organizarea camerei incubației
Tehnica incubației
Factorii de mediu
Metode de incubație
Recoltarea larvelor

 Camerele de incubaţie sunt încăperi amenajate în cadrul unor construcţii speciale destinate creşterii viermilor de mătase – hale tehnologice sau încăperi independente – de la care larvele ecluzionate sunt dirijate spre spaţiile de creştere.

Dată fiind importanţa acestei etape pentru evoluţia ulterioară a larvelor, în sericicultura modernă se urmărește ca incubaţia şi creşterea larvelor în primele trei vârste să se efectueze centralizat.

     Această centralizare presupune existenţa unor încăperi anume construite, care creează cadrul corespunzător pentru asigurarea condiţiilor optime de mediu, evitându-se riscurile diminuării producţiei de gogoşi ca urmare a apariţiei bolilor.

Practic, prin incubaţia şi creşterea centralizată a larvelor în primele trei vârste, se realizează:

- ecloziunea concomitentă a larvelor;

- uniformitatea dezvoltării larvelor în primele trei vârste;

- asigurarea rezistenţei la boli a larvelor. Construcţia trebuie să fie din cărămidă, cu posibilităţi de reglare a temperaturii, umidităţii şi aerisirii, situate departe de platformele de gunoi, depozitele de îngrăşăminte chimice sau substanţe de tipul insecto-fungicidelor.

Camera de incubaţie trebuie să fie organizată la un nivel tehnic corespunzător, cu posibilităţi de reglare a microclimatului. Pentru realizarea temperaturii, camera de incubaţie trebuie să fie dotată cu surse de încălzire, în mod obişnuit cu sobe de cărămidă, amplasate la cca 2 m de stelajele pe care se găsesc ouăle.

Umiditatea se realizează cu ajutorul umidificatorului sau, în lipsa acestora, prin aşezarea unor tăvi cu apă deasupra surselor de căldură şi stropirea podelei cu apă. Se pot folosi de asemenea cearceafuri de pânză, care se umezesc şi se întind din loc în loc în interiorul camerei.

Lumina se asigură prin instalaţii electrice şi este necesară în special în timpul ecloziunii, acţionând ca factor stimulator al acesteia.

Pentru camerele de incubaţie se prevede în general o intensitate a luminii de 5 lucşi/m2.

Aerisirea se realizează prin intermediul instalaţiilor de climatizare, al gurilor de ventilaţie sau în lipsa acestora prin deschiderea ferestrelor cu care în acest caz, în mod obligatoriu trebuie să fie prevăzute camerele de incubaţie.

   Cu 8-10 zile înainte de începerea incubaţiei, camera destinată acestui scop trebuie să fie pregătită.

Pentru început, se execută reparaţiile sau lucrările necesare la pereţi, podele, uşi şi ferestre, se revizuiesc instalaţiile de încălzire/iluminat şi ventilaţie, precum şi utilajele folosite în incubaţie (stelaje, baterii incubator, mese etc).

Se trece apoi la curăţirea mecanică a camerei şi spălarea utilajelor cu soluţie de sodă caustică, după care se efectuează dezinfecţia chimică cu formol.

Localul se închide ermetic, menţinându-se astfel timp de 24-48 de ore.

Pentru ca efectul formolului asupra agenţilor patogeni să fie cât mai puternic, atât în timpul pulverizării cât şi după aceea, este necesar ca temperatura din încăperile supuse dezinfecţiei să nu scadă sub 23°C.

În continuare, se execută văruitul, spălarea uşilor, ferestrelor şi podelelor.

Pentru a se împiedica transmiterea bolilor prin intermediul persoanelor care intră în camerele de incubaţie, la intrare se pune un dezinfector.

Este obligatoriu pentru persoanele care intră în aceste încăperi să-şi schimbe încălţămintea de stradă cu papuci destinaţi în acest scop, să-şi spele mâinile şi să poarte halate.