Construcții și utilaje

Înmulţirea prin sămânță - Înmulțirea puieților prin semănare directă în câmp

Index articol
Înmulţirea prin sămânță
Înmulțirea prin semănare
Înmulțirea în solarii

      Solul desfundat din toamnă şi fertilizat se nivelează şi se mărunțeşte foarte bine primăvara, înainte de semănat, iar dacă intervin perioade de secetă, se aplică irigarea, cu o normă, de udare de 200-400 m3 apă/ha.

       Perioada cea mai potrivită pentru semănat este primăvara, în timpul desfacerii mugurilor la dud, care coincide în anii normali cu perioada 15-30 aprilie, când în sol se înregistrează o temperatură constantă de 9-10°C. Semănatul de toamnă este totuşi riscant, mai ales pe terenuri mai grele şi în zone lipsite de zăpadă. Semănatul se mai poate face şi vara, mai ales în zonele şi în anii cu precipitații suficiente. În acest caz, semănatul dudului se face imediat după recoltarea seminței sau chiar direct cu fructe care se fărâmițează pe rigole. Semănătura se va acoperi cu un strat de paie de 3-4 cm.

Semănatul se face în rigole trasate cu săpăliga, pe sârmă sau în urma marcatorului, la adâncimea maximă de 2-3 cm. O însămânțare mai adâncă duce la scăderea procentului de semințe răsărite, datorită cantităților mici de substanțe de rezervă pe care le posedă sămânța de dud. Semănatul se poate face şi cu maşinile de semănat semințe de legume adaptate în acest scop.

Distanța între rânduri este de 40 cm în cazul suprafețelor mici, când lucrările solului se fac manual. Pentru suprafețe mai mari, semănatul se face în rânduri simple, la 70 cm, sau în benzi de două rânduri distanțate la 20 cm şi la 70 cm între benzi, pentru mecanizarea lucrărilor.

Sămânța de dud se amestecă cu nisip în raport de 1:10 şi se seamănă pe fundul rigolei la 10-15 mm una de alta. Pentru a nu forma crustă şi a favoriza răsărirea puieților, pe rândurile semănate se presară mraniță cu nisip, care se tasează uşor. Pentru marcarea rândurilor, sămânța de dud se amestecă cu o plantă indicatoare (salată, ridichi etc.).

Atât înainte de semănat, dacă este cazul, şi obligatoriu după semănat, se face o irigare prin aspersiune, având grijă ca aspersoarele să împrăştie apa uniform, fără să producă băltiri sau dislocarea sămânței.

Norma de sămânță la hectar se calculează în funcție de valoarea culturală a acesteia. Cantitatea optimă, de sămânță la hectar cu germinație de 85 – 90% este de 10 kg. În condiții normale, sămânța de dud răsare la 15-25 de zile de la semănat. Crusta ce apare la suprafața solului poate întârzia răsărirea sau împiedica procesul de ieşire la suprafață a puietului de dud.

De aceea, crusta se distruge imediat ce apare, deoarece o întârziere de numai câteva zile favorizează îngroşarea ei şi atunci spargerea poate provoca vătămarea puieților. Buruienile trebuie plivite imediat ce apar, cu multă atenție, pentru a nu scoate şi puieții odată cu buruienile.

Prima prăşilă manuală (oarbă) se execută în momentul apariției plantelor indicatoare. În cursul unei perioade de vegetație se aplică 6-8 praşile la adâncimi progresive, începând cu 4-6 cm şi terminând cu7-8 cm, în aşa fel încât solul să fie menținut în permanență curat de buruieni şi afânat. La folosirea cultivatoarelor, în cadrul lucrărilor de întreținere, nu se permite o apropiere mai mare de 5-6 cm a cuțitelor față de rândurile de puieți. Acestea trebuie bine ascuțite pentru a realiza retezarea rădăcinilor buruienilor, şi afânarea uniformă a suprafeței solului.

Răritul puieților se face când aceştia au 3-4 frunze şi numai pe porțiunile prea dese, deoarece prin distanța mică dintre plante se asigură o creştere normală şi se previne formarea de lăstari anticipați. Odată cu răritul se verifică şi puritatea biologică a puieților, scoțând impuritățile, exemplarele atacate de boli, deformate, fără frunze etc.

Udatul în şcoala de puieți este absolut necesar, mai ales dacă se înregistrează perioade de secetă persistente. Şcoala de puieți se irigă de 8- 10 ori cu o normă totală de udare de 400 – 600 m3 apă/h. Până la răsărirea puieților se va face doar o umectate permanentă a stratului superficial al solului, apoi grosimea stratului umectat va creşte la 8-10 cm, până la fortificarea sistemului radicular astfel încât atunci când puieții au 12-15 frunze, se pot iriga pe rigolele deschise între rândurile de puieți. Se va evita irigarea în orele de arşiță puternică din timpul zilei, cât şi cu apă rece direct din puțuri.

Pentru combaterea preventivă a bolilor criptogamice, când puieții au 3-4 frunze, se stropesc cu zeamă bordeleză 0,5%, Ridomil 2,5 kg/ha, Topsin M 0,07%, Mycodifol 0,2% sau Turdacupral 0,4%, stropirile repetându-se din 15 în 15 zile.

Îngrăşarea fazică a puieților este absolut necesară cu 60-100 kg s.a./ha îngrăşăminte azotate, din care prima jumătate din doză se administrează când puieții au 5-6 frunze, iar a doua doză se administrează cu aproximativ o lună mai târziu.

Evaluarea producției se execută în prima jumătate a lunii septembrie cu rama metrică, făcând un număr de 5-10 determinări pe diagonală, la o parcelă de 2500 m2.

Puieții de dud se scot toamna, după căderea frunzelor, la sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie, în toamnele târzii, desfrunzirea se poate face şi manual odată cu scosul puieților.

Scoaterea puieților se execută manual sau mecanic cu un plug de vie reversibil tractat de cai. La scos trebuie să se asigure puieților un pivot de peste 20 cm, fără vătămări mecanice. Puieții scoşi se sortează pe categorii, după grosimea la colet şi lungimea tulpinii şi se leagă în pachete de câte 100 buc.

În condiții normale, producția medic de puieți vargă este de 200 000-300 000 buc./ha. Până la plantare, pachetele cu puieți se stratifică în şanțuri adânci de 35-40 cm, aşezați sub un unghi de 45° la distanțe de 5-8 cm. Între pachete se introduce pământ mărunțit şi reavăn, care se calcă pe ambele părți astfel încât să nu rămână goluri de aer care duc la deshidratarea puieților. Pentru a fi feriți de atacul rozătoarelor puieții stratificați se prăfuiesc cu Detox sau Duplitox.