Biologia dudului - Fructul și sămânța
| Index articol |
|---|
| Biologia dudului |
| Rădăcina |
| Tulpina |
| Frunza |
| Floarea |
| Fructul și sămânța |
Fructul dudului poartă denumirea de nuculă, care ia naştere prin îngroşarea perigonului. Mai multe nucule formează fructul compus denumit soroză, de formă cilindrică, cărnos şi suculent prin depozitarea substanţelor zaharate, care în vorbirea curentă poartă denumirea de dudă, agudă sau cirică.
Mărimea fructelor variază de la 1-3,5 cm, iar culoarea poate fi albă (de diferite nuanţe), roz, violacee sau neagră.
Specia Morus alba are fructul ce conţine până la 24,6% zahăr, 86,4% apă, 1,86% acid citric şi malic, 0,36% substanţe proteice, 2,03% pectine şi 0,35% fructoză.
| Fructele dudului nu se maturează concomitent, ci treptat, în funcţie de condiţiile climatice, durând 15-20 de zile în sud şi 30-40 zile în nord.
Sămânţa dudului este de culoare galbenă-deschis până la maro-roşcat, mărimea sa variind de la 2 la 2,5 mm un gram conținând în medie 500 – 700 seminţe. În mod normal, sămânţa conţine până la 9% umiditate, 23% proteine şi 40% grăsimi. Temperatura optimă pentru germinarea seminţei este 33°C. Temperatura minimă la care începe germinaţia este de 12-13°C, iar temperatura maximă este de 37°C. Păstrată în condiţii necorespunzătoare, sămânţa îşi pierde puterea de germinaţie după trei luni. |
Păstrată în încăperi în care se asiguri umiditatea de 50 – 60% şi temperatura de 25°C, în timpul verii şi nu mai scăzută de 2°C, în timpul iernii, sămânţa îşi menţine puterea de germinaţie mai mulţi ani.
Specia Morus alba este diploidă, cu un număr de 28 cromozomi, care pot fi remarcaţi în polen sau în rădăcina embrionară prin metoda rapidă de colorare cu carmin acetic sau fuxină bazică.