Biologia dudului - Frunza dudului

Index articol
Biologia dudului
Rădăcina
Tulpina
Frunza
Floarea
Fructul și sămânța

Din punct de vedere morfologic, frunza de dud se compune din următoarele părţi:

 - limbul, care constituie elementul de bază în procesul de fotosinteză;

 - peţiolul, care susţine limbul pe tulpină şi îndeplineşte rolul de conducere a hranei;

 - două stipele.

 Forma limbului are o varietate foarte mare la dud, în funcţie de specie, varietate şi soi uneori chiar în cadrul aceleiaşi plante.

 În general, ţinând scama de forma limbului, se pot stabili următoarele tipuri de dud:

 - cu frunză întreagă, fără sinusuri şi loburi;

 - cu frunze diferite, la care se întâlnesc atât frunze întregi, cât şi crestate, în grade diferite;

 - cu frunze lobate, cu 3 – 5 lobi asimetrici separaţi prin sinusuri;

 - cu frunze puternic crestate, cu limbul incizat mai mult de jumătate sau până la bază. Acestea se întâlnesc mai mult la dudul comun provenit din sămânţa neselecţionată.

 Polimorfismul sau heterofilia, atât de pronunţată la dud, se explică din punct de vedere genetic, prin homozigotismul formelor cu frunză întreagă, formele cu frunză lobată fiind heterozigote.

 Gradul de creştere a limbului are o importanţă economică mare, de aceasta depinzând cantitatea totală a producţiei de frunză şi calitatea ei în hrana viermilor de mătase.

 Baza limbului poate fi cordată, mai rar deltoidă şi, foarte rar rotunjită. Vârful limbului, de cele mai multe ori, este acut sau acuminat şi, mai rar, apiculat sau mucronat. Forma limbului poate fi ovală sau cordată şi numai rar rotundă, sau deltoidă.

 Marginea limbului este serată în cazul varietăţii integrifolia, iar varietatea dissecta prezintă marginea limbului lobată, mai rar fidată sau partită şi, foarte rar, sectată.

 

     Culoarea limbului este verde, de diferite nuanţe, variind de la verde-încins la verde-gălbui, în funcţie de specie, varietate şi soi, fiind mult influenţată de condiţiile de creştere şi dezvoltare a dudului.

    Suprafaţa limbului este netedă sau uşor gofrată, glabră sau pubescentă, acest din urmă caracter scăzând foarte mult calitatea nutritivă a frunzei de dud.

    Raportul lungimii faţă de lăţimea frunzei se menţine în medie de la 1 la 1,6.